Mănăstirea Mraconia supranumită și „mănăstirea de sub apă”

Mănăstirea Mraconia este supranumită și „mănăstirea de sub apă”, datorită soartei sale. „Născută și ucisă de mai multe ori, mănăstirea se înfățișează astăzi, de dincolo de moarte, ca o certitudine a credinței, nădejde a Învierii și temelie a dragostei”, scrie pe geamul de la intrarea în mănăstire. Dacă o vedeți dinspre apă, veți avea senzația că sunteți în fața unei mănăstiri de pe Muntele Athos, clădită pe stâncă și fundație de piatră. Fundațiile vechii biserici, în formă de trifoi cu patru foi, pot fi văzute în apă doar când nivelul Dunării este foarte scăzut. Actuala mănăstire este ridicată pe locul fostei mănăstiri Mraconia, ridicată în valea cu același nume. Atestată documentar de la 1453, Mânăstirea Mraconia este distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 si 1792, fiind refăcută și demolată din nou în 1968. Construirea hidrocentralei de la Porțile de Fier I realizată în anul 1967 a făcut ca așezământul să fie demolat, ruinele sale fiind inundate de apele Dunării. Mănăstirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruită în alt loc. După anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut inițiativa reînființării Mănăstirii Mraconia. În anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar în anul 1995, cu binecuvântarea P.S. Nestor Vornicescu și cu aprobarea Sfântului Sinod, se reînființează acest așezământ. Mănăstirea se află la o distanță de aproximativ 18 kilometri de Orșova, între satele Dubova și Eșelnița. Accesul la mănăstire se face pe lângă statuia lui Decebal, aflat la 500 de metri distanță.